pérnă (pérne), s. f. – 1. Căpătîi, obiect pe care se pune capul la culcare. – 2. Obiect de tapiserie (de sofa, de automobil etc.). – Var. perină. Sl. perina, din pero „pană” (Cihac, II, 251; Conev 61), cf. perie și sb. perina, bg. pernica (› mr. perniță). – Der. perniță (var. perinuță), s. f. (pernă mică); perinoc, s. n. (piesă de lemn la podul osiei carului, piesă pe care se sprijină broasca de la roata morii); împerina, vb. (a pune perne). Vezi definitia »

CURIEPUNCTÚRĂ s.f. (Med.) Tratament aplicat în cancer, constând din introducerea în țesuturi a unor ace radioactive. [Pron. cü-ri-punc-. / < fr. curiepuncture]. Vezi definitia »

frăștílă, frăștíle, s.f. (reg.) așchie lungă de lemn, cioplită în forma spetezelor de la zmeu. Vezi definitia »

ARȘÍCĂ s. f. v. arșic. Vezi definitia »

BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită; vărsătură. – Din borî + suf. -(i)tură. Vezi definitia »