MANIHEÍSM s.n. Doctrină religioasă-filozofică din Orient, care, îmbinând eclectic zoroastrismul cu elemente creștine și budiste, susținea ideea luptei veșnice între cele două principii, binele și răul. [< fr. manichéisme, cf. Maniheu – învățat persan]. Vezi definitia »

absolutísm s. n. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere. (< fr. absolutisme) Vezi definitia »

MITACÍSM s. n. 1. aliterație constând în repetarea sunetului m. 2. defect de pronunțare constând în substituirea sunetelor m, b, p cu alte sunete. (< fr. mytacisme) Vezi definitia »

SEMANTÍSM s. n. Semantică (I 1); p. ext. înțelesul, sensul unui cuvânt. – Din fr. sémantisme. Vezi definitia »

SĂMĂNĂTORÍSM s.n. Curent ideologic-literar inițiat la începutul sec. XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitară exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. [Var. semănătorism s.n. / < Sămănătorul – revistă literară + -ism]. Vezi definitia »