ORGANOLÍT, organolite, s. n. (Geol.) Mineral sau rocă formate prin transformarea unor substanțe organice. – Cf. fr. organolithien. Vezi definitia »

tarhotít s. n. – Cheag, lapte prins și acru. Mag. tarhó (Candrea). În Trans. Vezi definitia »

ȘUȘOTÍT s.n. (Rar) Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau ceva care șușotește; șușoteală. [< șușoti]. Vezi definitia »

MĂRÍT¹, măriți, s. m. (Înv. și reg.) Soț; mire. – Lat. maritus. Vezi definitia »

EPIFÍT, -Ă adj. (Despre plante) Care trăiește pe suprafața altor plante, pe care le folosește numai ca sprijin. [< fr. épiphyte, cf. gr. epi – pe, phyton – plantă]. Vezi definitia »