CARIÁ vb. refl. (despre dinți) a face carii, a se strica. (< fr. carier) Vezi definitia »

SÁPIA s. m. (Reg.) Măcelar. Vezi definitia »

ACIUIÁ vb. I. v. aciua. Vezi definitia »

ZURALÍA s. f. art. v. zoralia. Vezi definitia »

SFÂȘIÁ, sfấșii, vb. I. Tranz. 1. A rupe cu mâna în bucăți, în fâșii, a sfârtica o pânză, o hârtie etc. fără a folosi instrumente tăioase. ♦ Fig. A chinui, a îndurera pe cineva. ◊ Expr. A sfâșia (sau, refl., a i se sfâșia) cuiva inima = a produce (sau a simți) o mare durere. ♦ (Despre animale) A mușca, a sfârtica, a rupe pe cineva sau ceva cu colții, cu ghearele. 2. A ataca pe cineva cu îndârjire, cu răutate; a defăima, a bârfi. [Pr.: -și-a] – Lat. *exfasciare. Vezi definitia »