sámcă s. f. – 1. Nume popular al diavolului. – 2. Boală de copii, atribuită unei intervenții malefice. Origine incertă. Pare să fie sl. (bg.) samŭ, sama, samo „același, aceeeași” în forma dim., caz în care ar un eufemism, cf. iele, dînsele. Der. din sl. samŭka „femeie” (Scriban) nu pare convingătoare. Cf. Samodiva, s. f. (duh rău, drăgaică), din același cuvînt sl., și bg. diva „zînă”; pentru comp., cf. samavolnic, samodîrjeț. – Der. sămcuță, s. f. (năsturel, Nastartium officinale). Vezi definitia »

BUTÁRGĂ s. f. Icre de chefal preparate (și conservate). – Fr. boutargue. Vezi definitia »

trúsă (-se), s. f. – Geantă, cutie specială în care se țin instrumente, obiecte de toaletă etc. etc.; instrumentar, scule. Fr. trousse. – Der. trusou, s. n., din fr. trousseau. Vezi definitia »

RADIOCOMBÍNĂ s.f. Combină muzicală echipată cu un aparat de radio, un electrofon, un magnetofon și un dulap pentru discuri. [Pron. -di-o-, et. incertă]. Vezi definitia »

tocăníță, tocăníțe, s.f. (reg.) 1. ciocănitoare. 2. bibilică. 3. cârtiță. Vezi definitia »