TÁRTRU, tartruri, s. n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe; tirighie. 2. (Și în sintagma tartru dentar) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinților; detritus. – Din fr. tartre. Vezi definitia »

REVERBEROMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea timpului de reverberație. [< fr. réverbéromètre]. Vezi definitia »

a-i veni acru (de ceva) expr. a-i fi silă / greață / scârbă (de ceva); a i se face greață (de ceva). Vezi definitia »

ANTITEÁTRU s. n. curent modern în teatru care încearcă să reducă dramaturgia la elementele ei esențiale. (< fr. antithéâtre) Vezi definitia »

MIOMÉTRU s. n. mușchi al peretelui uterin. (< germ. Myometrium) Vezi definitia »