Defapt acest cuvant nu inseamna atractie fata de copii sau minori in sens sexual, el vine de la cuvintele: „pedo = copil” si „filie = a iubi” Inseamna acea persoana care iubeste cu adevarat copii(ca in cele 10 porunci: „Iubeste-ti aproapele!”) nu inseamna iubire carnala, sexuala. Vezi definitia »

RAPT, rapturi, s. n. 1. Răpire a unei persoane. 2. Furt săvârșit prin violență; jaf, hoție. – Din fr. rapt, lat. raptus. Vezi definitia »

zapt (-turi), s. n. 1. Administrație. 2. Confiscare, executare. – Mr. zapte. – Din tc. zabt (Șeineanu, II, 385; Ronzevalle 113), cf. ngr., alb. zapti. – Der.: zapcíu, s. m. (administrator al unei regiuni, subprefect; perceptor; agent care execută hotărârile administrative sau judiciare; arg., câine), mr., megl., zaptiu, din tc. zaptci (Șeineanu, II, 384; Ronzevalle 113); zapciálă, s. f. (executare); zapcieríe, s. f. (slujba de zapciu); zapciitúră, s. f. (executare); zapcilấc, s. n. (slujba de zapciu; circumscripție administrativă); zapcií, vb. (a executa). – [9444] Vezi definitia »

astept sa ma sunati dumneavoastr Vezi definitia »

fapt (-te), s. n. – 1. (Înv.) 1. Creație, facere. – 2. Acțiune, înfăptuire. – 3. (Înv.) Creatură. – 4. Întîmplare reală. – 5. (Cu noțiuni care exprimă timpul) Început, origine. – 6. Vrajă, farmec. – 7. Larvă a fluturelui, Acherontia atropos. – 8. Trifoi galben, Triofolium procumbens. – 9. Plantă, Astrantia mayor. – Mr. faptu, faptă, megl. fat. Lat. factum (Pușcariu 579; Candrea-Dens., 535; REW 3135; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), cf. it. fatto, prov. fach, fr. fait, sp. hecho, port. feito. Pl. este fapți la sensurile 7-9. Era înainte part. de la a face, sec. XVI, înlocuit de făcut. Der. faptă, s. f. (fapt; operă; acțiune; înv., creație, facere), sing. reconstituit analogic de la pl. fapte (după Tiktin și DAR, din lat. facta, pl. n.); făptaș, s. m. (delicvent); faptnic(ă), s. f. și n., (roibă, Rubia tinctorum), numită astfel fiindcă se crede că vindecă o boală greșit atribuită lui fapt 7; făptoriu, s. m. (înv., creator); făptui, vb. (a face, a săvîrși, a comite); făptuitor, s. m. (delicvent, autor al unui delict); făptură, s. f. (înv., creație, facere; lucrare, operă; lume, univers; compoziție, structură; aspect, formă, mod de a fi; ființă vie, creatură), din lat. factura, cf. alb. fëtürë (Meyer 111; Philippide, II, 641), it. fattura, v. prov. faitura, v. fr. faiture, sp. hechura, port. feitura (Pușcariu 580; Candrea-Dens., 537; REW 3136; DAR); înfăptui, vb. (a realiza, a verifica, a duce la bun sfîrșit). În legătură cu sensul magic al lui fapt, cf. it. fatturare „a vrăji”; fattura „vrajă”, port. feitiço „vrajă”, de unde fr. fétiche › rom. fétiș. Vezi definitia »