BARÓN, baroni, s. m. (În prima fază a orânduirii feudale din apusul și centrul Europei) Mare senior; (mai târziu) titlu de noblețe intermediar între titlul de cavaler și acela de viconte; persoană care are acest titlu. – Din fr. baron. Vezi definitia »

slon (-nuri), s. n. – 1. Vestibul de biserică. – 2. (Olt.) Șopron. – Var. înv. slomnu. Sb. sleme „fronton, fațadă”, var. probabil din sb. slemena. Legătura cu sl. sloniti, slonĕti „a sprijini” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Miklosich, Lexicon, 858; Cihac, II, 348; Conev 80; Tiktin; Candrea) nu este probabilă. Vezi definitia »

PORTCREIÓN, portcreioane, s. n. Mic tub din metal, din plastic etc. în care se ține creionul. [Pr.: -cre-ion] – Din fr. porte-crayon. Vezi definitia »

FERMIÓN s. m. denumire generică a particulelor elementare cu spin semiîntreg (electronul, nucleonul etc.). (< fr. fermion) Vezi definitia »

TASÓN, tasoane, s. n. Punct de concentrare a materialului lemnos în exploatările forestiere, apropiat de căile de transport. – Et. nec. Vezi definitia »