COMBINATÓRIE adj. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noțiunile și metodele fundamentale în construirea sistemelor și calculelor logice formale. ( Vezi definitia »

sfârnăríe s.f. (înv. și reg.) 1. negustorie. 2. (fig.; reg.) șarlatanie. Vezi definitia »

REPREZENTÁȚIE s. f. interpretare pe scenă a unei piese de teatru, a unei opere; spectacol. (< fr. représentation, lat. reprezentatio) Vezi definitia »

PROPOZÍȚIE s.f. 1. Unitatea sintactică cea mai simplă prin care se exprimă de obicei o judecată sau o idee. ♦ (Log.) Îmbinare de cuvinte care exprimă o idee completă. 2. (Mat.) Teoremă care servește demonstrației unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental dintr-un capitol al matematicii. 3. Cea mai mică construcție muzicală, care se încheie printr-o cadență oarecare. [Gen. -iei, var. propozițiune s.f. / cf. fr. proposition, lat. propositio]. Vezi definitia »

EPIZOOCORÍE s. f. mod de răspândire a plantelor epizoocore. (< fr. épizoochorie) Vezi definitia »