MANGAFÁ, mangafale, s. f. (Fam.) Om care nu merită nici o considerație; om mărginit, bleg, prost, nătâng; mangafache. – Din tc. mankafa. Vezi definitia »

DECOAFÁ vb. I. tr., refl. A(-și) despleti părul, a (se) despieptăna; a (se) ciufuli. [Pron. -co-a-. / < fr. décoiffer]. Vezi definitia »

TRIUMFÁ vb. intr. 1. a birui, a învinge. 2. (fig.) a reuși, a ieși învingător. 3. a se mândri cu o izbândă, a jubila. (< lat. triumphare, fr. triompher) Vezi definitia »

FA1 s. m. invar. (Muz.) Treapta a patra din gama majoră tip; sunetul și notația corespunzătoare acestei trepte. ♦ Una dintre cheile muzicale. – Din it. fa. Vezi definitia »

profa nea zis ca exercitiul asta e bestial Vezi definitia »