POLÉNĂ s.f. (Mar.) Imagine de animal, figură statuară sacră sau profană care se sculpta ca ornament pe prora navelor. [Cf. it. polena, fr. poulaine < à la poulaine – polonez]. Vezi definitia »

covátă (covéți), s. f. – 1. Albie, recipient unde se frămîntă aluatul. – 2. Ladă unde curge făina măcinată la moară. – 2. Glisieră, culisă la ferăstrăul mecanic. – Mr. cuvată, guvată. Tc. kuvata, kaveta (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide, II, 709; Pascu, I, 197), din ngr. γάβατα; cf. alb. govatë. – Der. covăți, vb. (a scobi, a goli; a rotunji, a da forma concavă); covătos, adj. (concav); covățitură, s. f. (umflătură); covătar, s. m. (dulgher care face coveți). Vezi definitia »

NEOÍDĂ s. f. curbă plană dintr-o curbă dată cu ajutorul unui punct fix și al unei secante care se rotește sprijinindu-se pe punctul fix. Vezi definitia »

ștircuiálă s.f. (reg.) zdrobire a strugurilor cu știrea (cu mustuitorul). Vezi definitia »

socrioáră, socrioáre, s.f. (reg.) soacră, socrișoară, socriță, socruluță. Vezi definitia »