LARI s.m.pl. (La romani) Zei protectori ai casei și ai familiei. [Sg. lar. / < lat. lares < cuv. etrusc]. Vezi definitia »

ORI conj., adv. I. Conj. (Cu funcție disjunctivă, adesea cu nuanță copulativă) 1. Sau. ♦ (în propoziții interogative) Te duci ori ba? 2. (După o regentă, uneori în corelație cu „fie că”, „sau”, introduce sau leagă două propoziții subordonate opuse) Fie că va da zăpadă, ori că iarba va înverzi. II. Adv. (Pop.; introduce o propoziție interogativă) Oare. [Var.: or conj., adv.] – Et. nec. Vezi definitia »

șfindlărí, șfindlărésc, vb. IV (reg.) a trișa, a înșela. Vezi definitia »

ACĂȚARI, com. în jud. Mureș; 4.691 loc (1991). Vezi definitia »

A HOINĂRI a umbla creanga / frunza frăsinelului / lelea / pantaraura / teleleu, a bate străzile. Vezi definitia »