TRIBUNÁL, tribunale, s. n. 1. Instanță judecătorească (cu atribuții determinate). ♦ (În vechea organizare judecătorească) Instanță intermediară între judecătorie și curtea de apel, care își întindea jurisdicția asupra unui județ. 2. Local în care funcționează tribunalul (1). 3. Complet care judecă o cauză, un proces la un tribunal (1). – Din fr., lat. tribunal. Vezi definitia »

FONOSPECTRÁL, -Ă adj. referitor la spectrul semnelor vorbirii. (< engl. phonospectral) Vezi definitia »

FEȚIÁL s. m. (la romani) preot și magistrat dintr-un colegiu de 2⁰ de membri, având funcția de a împlini formalitățile juridice și religioase referitoare la război. (< fr. fétial, lat. fetialis) Vezi definitia »

LIENÁL, -Ă adj. Al splinei. [Pron. li-e-. / < germ. lienal]. Vezi definitia »

VOCÁL, -Ă adj. Referitor la voce, în legătură cu vocea, care produce vocea. ♦ (Despre muzică) Care se cântă cu vocea. [< fr. vocal, cf. lat. vocalis < vox – voce]. Vezi definitia »