Definita cuvantului marcă
MÁRCĂ1, mărci, s. f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaște etc. ♦ Tip, model, inscripție (care indică sursa) de fabricație. Marcă de automobil. ◊ Loc. adj. De marcă = de calitate superioară. ♦ (Înv.) Stemă; blazon, emblemă. ◊ Loc. adj. (despre oameni) de seamă; marcant, distins. 2. Fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite. 3. Piatră sau bucată de șină vopsită în alb, așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire. 4. Fig. Semn distinctiv, trăsătură specifică, însușire caracteristică; particularitate. – Din ngr. márka, fr. marque. Cf. germ. Marke.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu marcă
oáspătă (= oaspete) s. f. (pl. oaspete) Vezi definitia »
centúră (centúri), s. f. – Curea, cordon, cingătoare. Fr. ceinture. – Der. centiron (var. cinturon, vulg. cintiron), s. n., din fr. ceinturon. Vezi definitia »
BENZOFENÓNĂ s.f. (Chim.) Substanță cristalizată, solubilă în alcool și eter, folosită ca fixator pentru parfumuri. [< fr. benzophénone]. Vezi definitia »
CHEMOREZISTÉNȚĂ s. f. chimiorezistență. (< germ. Chemoresistenz) Vezi definitia »
ARHIVÓLTĂ s. f. Detaliu de arhitectură, de regulă decorat cu muluri, așezat deasupra unei arcade la o ușă, la o fereastră, la un portal etc. – Din fr. archivolte. Vezi definitia »