FORMALÍSM s.n. 1. Orientare în artă, estetică, literatură care rupe forma de conținut, tinzând să supraaprecieze forma operei în dauna conținutului, să considere forma un scop în sine și nu ca expresie a conținutului. 2. Atitudine caracterizată prin respectarea birocratică, strâmtă și superficială a formalităților. ♦ Atitudine de politețe conformistă, protocolară, exagerată. ◊ Formalism etic = respectare pur formală a preceptelor și normelor morale. [Cf. fr. formalisme, it. formalismo, rus. formalizm]. Vezi definitia »

HILEMORFÍSM s. n. doctrină care fundamentează existența corpurilor pe unirea a două principii: „materia” (pură, pasivă, potențială) și „forma substanțială” (activă, determinantă). (< fr. hylémorphisme) Vezi definitia »

ONANÍSM s. n. ~ (prob. din nlat. onanismus < n. pr. Onan, unul dintre fiii lui Iuda (Geneza 38:9)) [MW] Vezi definitia »

LUDDÍSM s. n. mișcare de masă a proletariatului englez din sec. XVIII-XIX împotriva capitalismului, care a luat forma distrugerii uneltelor. (< fr. luddisme) Vezi definitia »

STILÍSM s. n. 1. atenția extremă care se acordă stilului (I, 2); preocupare stilistică. ◊ rafinament stilistic. 2. cercetare și determinare a caracteristicilor unui material și a formei unui obiect industrial, corespunzător tendințelor și gusturilor unei anumite clientele. (< fr. stylisme) Vezi definitia »