Definita cuvantului margine
MÁRGINE, margini, s. f. 1. Loc unde se termină o suprafață; extremitate, capăt al unei suprafețe. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) margini = nesfârșit, infinit; imens. ♦ Spec. Hotar, frontieră. ♦ Spec. Periferie. ♦ Spec. Mal, țărm. 2. Circumferință a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termină o groapă sau un recipient. 3. Fig. Limită până la care se poate admite sau concepe ceva. – Din lat. margo, -inis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu margine
EXPRESIÚNE s. f. v. expresie. Vezi definitia »
ADMISIÚNE s. f. 1. intrare a agentului motor în cilindrul unei mașini sau în mașina care îl utilizează. 2. porțiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru. (< fr. admission, lat. admissio) Vezi definitia »
HIPOTRACȚIÚNE s.f. Tracțiune cu ajutorul cailor. [Pron. -ți-u-. / cf. it. ippotrazione]. Vezi definitia »
MANSUETÚDINE s. f. blândețe, bunătate. (< fr. mansuétude, lat. mansuetudo) Vezi definitia »
MANUTENȚIÚNE s.f. 1. Deplasarea materialelor, a produselor, a deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, a unui depozit etc. sau în imediata lor apropiere. 2. Administrație, gestiune, administrare. [Pron. -ți-u-. / < fr. manutention, cf. lat. manus – mână, tenere – a ține]. Vezi definitia »