DEPĂRTÁRE, depărtări, s. f. 1. Faptul de a (se) depărta. ♦ (Concr.) Loc situat la mare distanță de vorbitor. 2. Distanță. ◊ Loc. adj. și adv. Din depărtare (sau depărtări) = de departe, de la mare distanță. – V. depărta. Vezi definitia »

VERIFICÁRE s.f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei; control, probă. [< verifica]. Vezi definitia »

INCRUSTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație. [Var. încrustare s.f. / < incrusta]. Vezi definitia »

SOLMIZÁRE s.f. (Muz.) Solmizație. [După fr. solmisation]. Vezi definitia »

AUTOUTILÁRE s.f. Acțiunea de a autoutila; autodotare. [< autoutila]. Vezi definitia »