AGNOSTICÍSM (‹ fr., engl.) s. n. 1. Doctrină care declară absolutul inaccesibil spiritului uman sau care consideră orice metafizică drept inutilă (D. Hume, I. Kant, adepții pozitivismului ș.a.). Termenul a fost creat de Th. Huxley în 1869. 2. A. religios = atitudine modernă, cu rădăcini în filozofia greacă în special, negînd capacitatea umană de a descrie divinitatea (de ex. Einstein, religios în felul său, a fost considerat de unii teologi drept un agnostic). Vezi definitia »

ANTIPERISTALTÍSM s. n. Activitate a tubului digestiv care constă în contracții inverse sensului normal (de la intestinul gros spre stomac). – Din fr. antipéristaltisme. Vezi definitia »

PLUTONÍSM s. n. 1. Totalitatea proceselor geologice legate de mișcarea topiturilor magmatice la mari adâncimi în scoarța terestră. 2. Concepție geologică care consideră că formarea rocilor s-ar datora numai topiturilor magmatice. – Din fr. plutonisme. Vezi definitia »

PANNATURÍSM s.n. Concepție potrivit căreia, în afara realităților naturii, nu există nimic altceva. [Et. incertă]. Vezi definitia »

ANTICOMUNÍSM s. n. atitudine politico-ideologică împotriva mișcării comuniste. (< fr. anticommunisme) Vezi definitia »