căldură, călduri s. f. (intl.) buzunarul interior al unui sacou, palton etc. Vezi definitia »

tárniță (-țe), s. f. – 1. Șa de călărie. – 2. Depresiune într-o înălțime. Sb., cr. tarnice, rut. tarnica „care de poveri” (Tiktin; Candrea), în loc de *tovarnica ‹ tovarŭ „povară”, cf. mag. tárnok „șa”. – Der. întărnița, vb. (a înșeua). Tarliță, vb. (Banat, targă) pare a rezulta dintr-o contaminare a lui țarniță cu mag. taraglya „targă”. Vezi definitia »

MÁNȘĂ² s. f. fiecare dintre etapele succesive ale unei oribe sau competiții sportive, a unui concurs de călărie, unui joc de cărți etc. (< fr. manche) Vezi definitia »

POLIZAHARÍDĂ s.f. Substanță din clasa hidraților de carbon, obținută prin unirea mai multor molecule de monozaharide. [< fr. polysaccharide]. Vezi definitia »

epolétă (epoléte), s. f. – Bandă de stofă pe umerii uniformelor cu însemnele gradului. – Var. epolet. Fr. épaulette, var. din germ. Epaulet, prin intermediul rus. epoletŭ (Sanzewitsch 282; Bogaci). Vezi definitia »