bámă (báme), s. f. – Plantă malvacee de uz alimentar, Hibiscus esculentus. – Var. bambă, bamie. – Mr. bamne, megl. bamnă. Tc. bamia (Șeineanu, II, 38; Lokotsch 210; Ronzevalle 47), de unde și ngr. μπάμια, alb. bamjë, bg., sb. bam(n)ja. Vezi definitia »

CATÁLPĂ s. f. arbore ornamental cu frunze foarte mari și flori dispuse în ciorchini, originar din America de Nord. (< fr., engl. catalpa) Vezi definitia »

RĂSCROIÁLĂ, răscroieli, s. f. Acțiunea de a răscroi și rezultatul ei; tăietură adâncită în croiala unei haine, în special la mâneci și la gât; răscroitură. ♦ Bucată de material care cade când se răscroiește. [Pr.: -cro-ia-] – Răscroi + suf. -eală. Vezi definitia »

TIFLOCOLÍTĂ s.f. (Med.) Colită cu localizare cecală. [< fr. typhlocolite]. Vezi definitia »

SCINTIGRÁMĂ, scintigrame, s. f. (Med.) Înregistrare grafică a radioactivității unui țesut după introducerea unei substanțe radioactive; (rar) scintilogramă. – Din fr. scintigramme. Vezi definitia »