cî́rjă f., pl. ĭ (vsl. kryžĭ și križĭ, cruce, cîrjă. V. cruce, crăițar, crijac, cîrjoĭez, cocîrjez, ocîrjesc). Bastonu de ceremonie al prelaților ortodocșĭ. Baston cu mîneru încovoĭat. Bățu cu care se amestecă cheagu´n lapte. (V. fercheteŭ). Fie-care din cele doŭă bețe în care bolnaviĭ saŭ șchĭopiĭ își sprijină supsuorile [!] ca să poată merge (catalige): a merge în cîrjĭ. Vezi definitia »

CRÉTĂ s.f. 1. Carbonat de calciu natural, format din cochiliile unor animale marine foarte mici. 2. Bucată de cretă (1), care servește la scris pe tablă, pe lemn etc. [< lat. creta]. Vezi definitia »

nárvă¹, nárve, s.f. (reg.) bârnă lungă și groasă, cioplită în patru muchii și folosită la construcția podurilor. Vezi definitia »

TROMBANGEÍTĂ s.f. Tromboză arterială. [< fr. thrombo-angéite, cf. gr. thrombos – cheag, angeion – vas]. Vezi definitia »

LOCALĂ Vezi definitia »