ARÉNĂ, arene, s. f. 1. Spațiu așternut cu nisip, rumeguș etc. din mijlocul unui amfiteatru antic, unde se desfășurau reprezentațiile. 2. Teren de sport, împrejmuit cu tribune pentru spectatori. 3. Fig. Sferă, domeniu, loc de desfășurare a unei activități. – Din fr. arène, lat. arena. Vezi definitia »

PARAMETRÍTĂ s. f. inflamație a țesuturilor din jurul uterului. (< fr. paramétrite) Vezi definitia »

CELESTINĂ (‹ fr. {i}; {s} lat. celestis „ceresc”) s. f. Sulfat natural de stronțiu, de culoare alb-albăstruie, transparent, cu luciu sticlos sidefos, format în filoane hidrotermale sau în roci sedimentare sub formă de nodule sau cuiburi. Constituie principala sursă de stronțiu (56,4 %). Se utilizează în pirotehnie, ind. zahărului. Vezi definitia »

BANCHÉTĂ s. f. 1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată. 2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea. ◊ rambleu format din excedentul de material excavat. ◊ fâșie orizontală de-a lungul unui terasament. 3. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. 4. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze. (< fr. banquette) Vezi definitia »

PROÁȘCĂ, proaște, s. f. (Pop.) 1. Cantitate de apă, de noroi etc. care țâșnește de undeva și împroașcă. 2. (În expr.) A face (sau a da) proașca (sau proașcă) (în, între sau prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între sau prin, printre...). – Din [îm]proșca. Vezi definitia »