EVANTÁLIU s. n. v. evantai. Vezi definitia »

SOLÁRIU s. n. 1. terasă, acoperiș plat în partea de sus a unei case romane. 2. teren, terasă special amenajată pentru băi de soare. 3. loc de expunere la insolație a unor plante din grădinile botanice. (< fr., lat. solarium) Vezi definitia »

lințolíu (lințólii), s. n. – Giulgiu. It. lenzuolo (sec. XIX), cuvînt de circulație literară. Vezi definitia »

CENÓBIU s.n. 1. (Liv.) Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun; cinovie. 2. (Biol.) Colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. [Pron. -biu. / < it. cenobio, cf. gr. koinos – comun, bios – viață]. Vezi definitia »

PATÁGIU s.n. Pieliță care se întinde între membrele dinainte și dinapoi, ca și spre coadă, ale unor animale mamifere și care servește la planat. [Pron. -giu. / < engl. patagium, cf. lat. patagium – ciucure]. Vezi definitia »