Definita cuvantului modern
MODÉRN, -Ă, moderni, -e, adj. Care aparține timpurilor apropiate de vorbitor; recent, actual; care este în pas cu progresul actual; care aparține unei epoci posterioare antichității. ◊ Istoria modernă = a) (în trecut) epoca de la sfârșitul evului mediu, cuprinsă între 1453 (căderea Constantinopolului) și Revoluția Franceză din 1789; b) (curent) epocă cuprinsă între Revoluția Franceză din 1789 și Unirea din 1918. Limbă modernă = limbă vie, vorbită efectiv de o populație actuală. ♦ (Despre învățământ) Care acordă importanță, preferință disciplinelor umaniste. ♦ Conform cu moda zilei. – Din fr. moderne, it. moderno.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu modern
ASPERN, localit. în E Austriei, azi cartier al Vienei (din 1905). În zona A.-Essling trupele franceze ale lui Napoleon au învins pe cele austriece comandate de arhiducele Karl-Ludwig (21-22 mai 1809). Vezi definitia »
FIRN s. n. neveu. (< germ. Firn) Vezi definitia »
SEMIDIÚRN, -Ă adj. (despre fenomene) care durează 12 ore. ♦ maree ~ă = maree prin producerea alternativă a 24 de ore a două maree înalte și două joase. (după fr. demi-diurne) Vezi definitia »
EXTÉRN, -Ă, externi, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care se află așezat în afară; din afară, exterior2, străin. ◊ Politică externă = politica unui stat față de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe = minister care aplică linia politică a unui stat în problemele privitoare la relațiile internaționale. ♦ Unghi extern = unghi format de o latură a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplică numai pe suprafața corpului. II. S. m. și f. 1. Elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria. 2. Student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital. – Fr. externe (lat. lit. externus). Vezi definitia »
ETÉRN, -Ă, eterni, -e, adj. (Adesea adverbial) Care există de totdeauna, care nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veșnic. – Din lat. aeternus. Vezi definitia »