VOLNICÍE, volnicii, s. f. (Înv.) 1. Libertate, neatârnare, independență, autonomie. 2. Autorizație; încuviințare; (concr.) act scris prin care se acordă un drept, o autorizație. – Volnic + suf. -ie. Vezi definitia »

inecuáție (i-ne-cu-a-ți-e / in-e-) s. f., art. inecuáția (-ți-a), g.-d. art. inecuáției; pl. inecuáții, art. inecuáțiile (-ți-i-) Vezi definitia »

căláie s.f. pl. (reg.) accesorii (la căruță, car, plug etc.); ciopoc, tacâm, hâltei. Vezi definitia »

GRAVIDÍE s.f. Graviditate. [Gen. -iei. / cf. fr. gravidie]. Vezi definitia »

ADENÍE s.f. (Med.) Stare de adenită cronică, cu ganglioni mult măriți. [Gen. -iei. / < fr. adénie]. Vezi definitia »