DERÍVĂ s. f. 1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub acțiunea curenților. ♦ a merge (sau a fi) în ~ = a naviga în voia vântului, a valurilor și curenților. ◊ deplasare a ghețurilor de la poli. ♦ a fi în ~ = (fig.) a fi fără voință, fără energia necesară unei acțiuni. 2. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. 3. (tehn.) abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi față de valoarea inițială. 4. partea verticală fixă a ampenajului unui avion sau planor. (< fr. dérive) Vezi definitia »

SOLOMẤZDRĂ s. f. v. sălămâzdră. Vezi definitia »

délă (déle), – s. f. – 1. Dosar. – 2. Pricină în curs de judecată. – 3. Teanc de hîrtii, dosar. – Var. (înv.) deală, s. f. (treabă; afacere). Sl. dĕlo „operă, lucrare, lucru făcut”, de la dĕti „a face” (Cihac, II, 93), cf. rus. djelo (Tiktin; Candrea). Înv. – Der. delar, s. m. (înv., arhivar); deletnic, adj. (sîrguincios, silitor), cf. sb. delatnik „muncitor”; îndelete, adv. (în locuțiunea pe îndelete), a cărei formație este puțin clară (după Scriban, s-ar explica plecîndu-se de la reprezentanta lat. libitum); îndeletnici, vb. refl. (a-și petrece timpul, a se ocupa, a se dedica), cf. Drăganu, Dacor., V, 347-52. Vezi definitia »

TRÍNCĂ s. f. velă pătrată învergată la baza arborelui trichet. ◊ vergă de susținere a acestei vele. (< it. trinca) Vezi definitia »

COLONELEÁSĂ, colonelese, s. f. Soție de colonel¹; colonelă. – Colonel¹ + suf. -easă. Vezi definitia »