INDUCTÓR, -OÁRE I. adj. care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție. II. s. n. 1. organ al unei mașini electrice în care se formează curentul de inducție. 2. mic generator electric manual care funcționează prin inducție electromagnetică. 3. (psih.) termen care servește ca punct de plecare într-o asociație de idei. ◊ cel care emite mesajul către un medium, care sugestionează, hipnotizează. 4. (lingv.) elementul director al unei analogii, al unei disimulații. 5. substanță care determină inducția (3). (< fr. inducteur) Vezi definitia »

RĂPĂITÓR, -OÁRE, răpăitori, -oare, adj. (Rar) Care răpăie. [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tor. Vezi definitia »

topor cu coada lunga Vezi definitia »

DIVULSÓR s. n. instrument folosit pentru a provoca divulsiunea (2). (< fr. divulser) Vezi definitia »

PÂLPÂITÓR, -OÁRE, pâlpâitori, -oare, adj. Care pâlpâie; tremurător. [Pr.: -pâ-i-] – Pâlpâi + suf. -tor. Vezi definitia »