Definita cuvantului marș
MARȘ, (1, 2, 3) marșuri, (4, 5) interj. 1. S. n. Mers, deplasare a unei unități militare sau a unui grup organizat (într-o anumită formație). ◊ Marș forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală. ♦ (Înv.) Distanță parcursă de o unitate militară în 24 de ore. ♦ Acțiune militară viguroasă îndreptată asupra unui obiectiv. ♦ Probă atletică de mers rapid pe distanțe lungi. ♦ P. gener. Deplasare, drum, cursă (obositoare). 2. S. n. Compoziție muzicală puternic ritmată, care adesea reglează cadența pasului unei formații, a unui cortegiu etc. 3. S. n. Compoziție literară în versuri, scrisă spre a fi cântată pe o arie de marș (2). 4. Interj. Cuvânt cu care se comandă pornirea unei unități militare sau a unui grup organizat. 5. Interj. Cuvânt cu care se gonește un câine sau, p. gener., un om. – Din fr. marche, germ. Marsch.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu marș
FRANȘ, -Ă adj. v. franc. Vezi definitia »
PÂRĂIÁȘ s. n. v. pârâiaș. Vezi definitia »
răváș (răváșe), s. n. – 1. (Înv.) Recipisă mai ales pentru impozite, care se obișnuia să se plătească în rate (plata răvașului). – 2. Scrisoare, bilet, mesaj scris. Mag. rovás, înv. ravás (Lacea, Dacor., V, 401; Gáldi, Dict., 95), din sb., cr., slov. ceh. rováš „crestătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 319), cf. rofii, răboj, răvar. Ngr. ῥαβάσι „bilet” provine din rom. (Meyer, Neugr. St., II, 78). Vezi definitia »
PIHOTÁȘ, pihotași, s. m. (Înv. și reg.) Infanterist. – Pihotă + suf. -aș. Vezi definitia »
GUAȘ s.n. v. guașă. Vezi definitia »