Definita cuvantului martor
MÁRTOR, -Ă, martori, -e, s. m. și f. 1. Persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuție, la un eveniment etc. (și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele). ◊ Expr. Dumnezeu mi-e martor! = jur că spun adevărul! 2. Persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare, tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct. ♦ Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le cunoaște direct. ♦ Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le semnează pentru a le da valoare legală. 3. Fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel. ◊ Expr. A trimite (cuiva) martori = a provoca (pe cineva) la duel. 4. Probă de referință folosită la experiențele de laborator. 5. (În sintagma) Martor de eroziune = înălțime de dimensiuni variabile, care reprezintă restul unei suprafețe atacate de eroziune. [Var.: (pop.) mártur, -ă s. m. și f.] – Lat. martyr.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu martor
PESTITÓR, -OÁRE, pestitori, -oare, adj. (Înv. și reg.) Care întârzie, care ține pe loc; păstrător. – Din pesti + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
EXPERIMENTATÓR, -OÁRE, experimentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face experiențe științifice. – Din fr. expérimentateur. Vezi definitia »
PROFITÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care caută să profite din orice situație; afacerist, speculant. (< fr. profiteur) Vezi definitia »
PREZICĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Prevestitor. [< prezice]. Vezi definitia »
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Rar) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z