Definita cuvantului marț
MARȚ1 s. n. invar. (În expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) a bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau la altă întrecere; b) a întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depășit categoric; c) a face sau a fi pus în situația să nu mai poată obiecta sau spune nimic. [Var.: (pop.) marți s. n.] – Din tc. mars.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu marț
puț (púțuri), s. n. – Fîntînă. – Mr. puț, istr. put. Lat. pŭteus (Pușcariu 1415; Candrea-Dens., 1490; REW 6877), cf. it. pozzo (sard. puzzu), prov. pous, fr. puits, cat. pou, sp. pozo, port. poço, alb. pus (Philippide, II, 652). – Der. puțar, s. m. (fîntînar; muncitor la o sondă de țiței), pe care REW 6873 îl derivă direct din lat. putearius. Vezi definitia »
PĂIÚȚ, păiuțe, s. n. 1. Păiuș (1). 2. (Reg.) Băț de chibrit. – Pai + suf. -uț. Vezi definitia »
SĂCULTÉȚ, săcultețe, s. n. (Reg.) Săculeț. [Var.: săculteáță s. f.] – Sac + suf. -ulteț. Vezi definitia »
IEDÚȚ, ieduți, s. m. Diminutiv al lui ied; (rar) iezișor. – Ied + suf. -uț. Vezi definitia »
neifărț s.m. (reg.) ienibahar. Vezi definitia »