SABÓT s. m. 1. (pl.) încălțăminte din lemn (scobit). ◊ încălțăminte de protecție cu talpă de lemn. 2. înveliș metalic în vârful unui pilot de lemn, de beton etc. pentru ca acesta să poată pătrunde mai ușor în pământ. 3. piesă de metal, de lemn etc. pentru frânarea prin frecare a roților. 4. organ al unei mașini agricole de recoltat, pentru rezemarea pe sol a aparatului de tăiere a plantelor. (< fr. sabot) Vezi definitia »

DROT, droturi, s. n. 1. Arc de sârmă folosit la scaunele capitonate, la somiere etc. ♦ Sârmă. 2. Instrument metalic de forma unui clește lung, care, încălzit, servește la ondulatul părului. – Din magh. drót. Vezi definitia »

BERGAMÓT, -Ă adj. v. pergamut. Vezi definitia »

SACERDÓT, sacerdoți, s. m. (Livr.) Preot. – Din it. sacerdote, lat. sacerdos, -otis. Vezi definitia »

nepót (nepóți), s. m. – Persoană considerată în raport cu bunicii săi sau cu unchii și mătușile sale. – Mr., megl., istr. nepot. Lat. nĕpōtem (Pușcariu 1171; Candrea-Dens., 1225; REW 5890), cf. it. nievo, nipote (logud nebode), fr. neveu, cat. nebodo. Confuzia „văr” și „nepot”, ca în it. nipote, este indoeurop., cf. Meillet, Mél. Soc. Ling., IX, 141. Cuvînt de uz general (ALR, I, 171). Der. nepoată, s. f. (și cu sensul de „verișoară”), probabil der. intern (ipoteza unui lat. *nĕpōta, Candrea, É'léments, 11; Pascu, Beiträge, 11 sau *nĕpōtia, REW 5891, nu pare necesară); nepoție, s. f. (înrudire de nepot sau de văr); nepotism, s. n., din fr. népotisme; strănepot, s. m.; strănepoată, s. f. – Din rom. provine mag. nepotya (Edelspacher 20). Vezi definitia »