TENDÍNȚĂ s. f. 1. dispoziție firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuință. 2. reflectare în opera de artă a concepției despre lume a autorului, a atitudinii lui față de realitatea prezentată. 3. forța care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. 4. (p. ext.) orientare, direcție. (< fr. tendance) Vezi definitia »

vasăzică (prin urmare, deci) conjct., adv. Vezi definitia »

ONCOCERCÓSĂ s. f. boală parazitară la om și la mamifere, provocată de oncocerc, prin mici tumori. (< fr. onchocercose) Vezi definitia »

CĂLĂRĂȘEÁNCĂ, călărășence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Călărași. ♦ Locuitoare din municipiul Călărași. – Călărășean + suf. -că. Vezi definitia »

REBEGEÁLĂ s. f. Faptul de a (se) rebegi; starea celui rebegit. – Rebegi + suf. -eală. Vezi definitia »