Definita cuvantului vertical
VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus). ◊ Dreaptă verticală = dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). – Din fr. vertical.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vertical
SPINÁL, -Ă, spinali, -e, adj. (Livr.) Care aparține coloanei vertebrale sau spinării, privitor la coloana vertebrală sau la spinare. – Din fr. spinal. Vezi definitia »
PREDIÁL, -Ă adj. care se referă la latifundii, care este în legătură cu o moștenire. (< fr. prédial, lat. praedialis) Vezi definitia »
CRIMINÁL, -Ă I. adj. care constituie o crimă, referitor la crimă. II. s. m. f. făptuitor al unei crime. (< fr. criminal, lat. criminalis) Vezi definitia »
PATRILOCÁL, -Ă adj. (Despre un sistem de relații conjugale) În care femeia vine să locuiască în familia soțului ei. [< fr. patrilocal]. Vezi definitia »
EXTRASENZORIÁL, -Ă adj. Perceput pe alte căi decât cele senzoriale normale. [Pron. -ri-al. / cf. fr. extra-sensoriel]. Vezi definitia »