Definita cuvantului vertical
VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus). ◊ Dreaptă verticală = dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). – Din fr. vertical.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vertical
PORTÁL s.n. 1. Intrare, poartă monumentală la un edificiu, bogat împodobită. 2. Amenajare a intrării unui tunel cu întărituri de zidărie sau de beton pentru sprijinirea terenului și a taluzului de deasupra. ♦ (Teatru) Deschidere a unei scene. 3. (Geol.) Arcadă (3) [în DN]. [Pl. -luri, -le. / < germ. Portal, cf. fr. portail]. Vezi definitia »
PELAGIÁL, -Ă I. adj. pelagic. II. s. n. zonă pelagică. (< germ. pelagial, /II/ Pelagial) Vezi definitia »
transexual Vezi definitia »
TRANZIȚIONÁL, -Ă adj. cu caracter de tranziție. ◊ (chim.; despre elemente) la care electronul distinctiv ocupă un substrat aparținând unui strat electronic inferior. (< fr. transitionnel) Vezi definitia »
CAZUÁL, -Ă, cazuali, -e, adj. 1. Care are un caracter întâmplător, care depinde de împrejurări; accidental. 2. Care arată cazul gramatical. Desinență cazuală. [Pr.: -zu-al] – Din lat. casualis. Vezi definitia »