năsluí, năsluiésc, vb. IV (reg.) a da năvală. Vezi definitia »

șpontuí, șpontuiésc, vb. IV (reg.; despre tablele unei plute) a îmbina cu ajutorul șponturilor tablelor plutelor. Vezi definitia »

vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă Vezi definitia »

strânguí, strânguiésc, vb. IV (reg.) a (se) strânge, a (se) aduna, a (se) întruni. Vezi definitia »

prăduí (-uiésc, prăduít), vb. – 1. A schimba. – 2. A denunța. – 3. A risipi, a cheltui fără rost. Origine îndoielnică. Cuvînt de Arg., dar nu neapărat de proveniență țig. (dacă ar fi, ar reprezenta singurul vb. țig. în -ui). Din sl. pradati „a trăda” (Graur, BL, V, 225), din țig. purd- „a șopti” (Vasiliu, GS, VIII, 123); din țig. paruv- „a schimba” (Graur, 182; Juilland 172) sau mai probabil din pradă contaminat cu preda și, cu ultimul sens, cu părădui. – Der. prăduială, s. f. (delațiune; risipă). Vezi definitia »