văduvítă (rar) s. f., g.-d. art. văduvíței; pl. văduvíțe Vezi definitia »

COPERTÍNĂ, copertine, s. f. Element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei intrarea într-o clădire. – Din it. copertina. Vezi definitia »

háită (háite), s. f. – 1. Grup de vînători cu cîini și gonaci. – 2. Grup de cîini de vînătoare. – 3. Cățea. – 4. Femeie stricată. Mag. hajta „hăituire, gonire” (Cihac, II, 505; DAR; Gáldi, Dict., 92), din mag. hajtani „a împinge, a hăitui” (Scriban). – Der. haitău (var. haiteu, hăitău, haidau), s. m. (gonaci, hăitaș; văcar; pungaș), a cărui ultimă var. specializată la ultimele sensuri, pare a indica o încrucișare cu haiduc (după DAR, mai curînd cu huidui și haidamac); hăitaș, s. m. (gonaci); hăitaș, s. m. (hăituire; amendă pentru vitele găsite pe terenuri interzise), din mag. hajtás „hăituire”; hăitui, vb. (a stîrni, a goni vînatul spre vînători; a speria, a urmări, a încolți; a străbate), din mag. hajtani (după Skok 73, din rut. hajtuvaty); hăituială, s. f. (goană după vînat); hăituitor, s. m. (gonaci, hăitaș); hăitic, s. n. (ceată de lupi); hăitiș, adj. (cu picioarele strîmbe) din același mag. hajtani, cu sensul special de „a îndoi” (după Löwe 60, din v. mag. hajtás „cotitură”); înhăita, vb. refl. (a intra într-o bandă, a se însoți, a se asocia; a se golăni). – Din rom. provine rut. hajdej (Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »

AGROBIOCENÓZĂ s. f. biocenoză a organismelor vegetale și animale din terenurile de cultură; agrocenoză. (< fr. agrobiocénose) Vezi definitia »

ARGINÁZĂ s. f. enzimă solubilă în cantitate mare în ficatul mamiferelor. (< fr. arginase) Vezi definitia »