CONCLAMÁȚIE s. f. prima ceremonie funerară la romani, prin care era invocat mortul. (< lat. conclamatio, fr. conclamation) Vezi definitia »

vijelíe (-íi), s. f. – Uragan, furtună. – Var Olt. vijulie, Mold. vijelie. De la vîjîi „a urla vîntul sălbatic” poate prin intermediul unei var. expresive neatestate, *vîjili. Legătura cu sl. vijalica „furtună” (Cihac, II, 456) nu este posibilă foneticește; cu mag. zsivaj „tumult” (Scriban) este improbabilă. Tiktin consideră imposibilă apropierea acestui cuvînt la rădăcina vîj; dar motivele lui nu sînt suficiente. – Der. vijelios, adj. (furtunos, deslănțuit). Vezi definitia »

ANOMÍE² s. f. neputința de a evoca nume de persoane, localități etc. (< fr. anomie) Vezi definitia »

AUTOALOGAMÍE s. f. prezența în cadrul aceleiași specii a unor indivizi parțial autogami și alogami. (< fr. autoallogamie) Vezi definitia »

SUBNUTRÍȚIE s.f. Subalimentație. [Gen. -iei. / < sub- + nutriție]. Vezi definitia »