v'âlnic s. n., pl. v'âlnice Vezi definitia »

ántic (-că), adj. – 1. Vechi, vetust. – 2. Care aparține antichității. Fr. antique. – Der. antică, s. f. (antichitate, obiect arheologic), din it. antico, prin filieră orientală (ngr. ἀντιϰά, tc., bg., iud. sp. antika, mr., megl. antică, cf. Meyer, Neugr. St., IV, 11; Bogrea, Dacor., IV, 789); anticar, s. m. (persoană care vinde cărți vechi); anticariat, s. n. (magazin de antichități și obiecte de ocazie), ca germ. Antiquariat; anticărie, s. f. (anticariat); anticat, adj. (înv., învechit); antichitate, s. f. (vechime). Vezi definitia »

surátic, surátică, adj. (reg.) care este de culoare aproape sură. Vezi definitia »

SÓNIC, -Ă adj. 1. referitor la sunete; sonor. ◊ referitor la gama de frecvențe care cuprinde infrasunetele, sunetele și ultrasunetele. 2. (despre un sistem fizic, termic etc.) care folosește proprietățile undelor sau oscilațiilor mecanice din corpurile lichide ori solide. (< fr. sonique) Vezi definitia »

LACÓNIC, -Ă adj. (Despre vorbire, stil) Scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă în cuvinte puține, însă pline de conținut. [< fr. laconique, lat. laconicus, cf. gr. lakon – spartan]. Vezi definitia »