TOPITÚRĂ, topituri, s. f. 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. – Topi + suf. -tură. Vezi definitia »

AÚSTRICĂ adj. (GEOL.) Faza ~ = fază tectogenetică a ciclului geotectonic alpin, petrecută spre sfîrșitul Cretacicului, manifestînd o intensitate deosebită în aria alpino-carpatică. Pe terit. României, a condus la formarea primelor generații de structuri tectonice în Carpați. Vezi definitia »

MÓNTĂ s.f. 1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< fr. monte]. Vezi definitia »

POLIACHÉNĂ s. f. fruct compus din mai multe achene. (< fr. polyakène) Vezi definitia »

ȘTÓFĂ s.f. v. stofă. Vezi definitia »