Definita cuvantului vorbire
VORBÍRE, vorbiri, s. f. 1. Acțiunea de a vorbi și rezultatul ei; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivități; vorbit1. ♦ Limbaj. ◊ Vorbire sintetică = vorbire generată de un sintetizator de vorbire. ♦ Fel de a vorbi, mod de a se exprima. 2. Limbă, grai. 3. (Înv.), Cuvânt; mențiune. – V. vorbi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vorbire
DIVERSIFICÁRE, diversificări, s. f. Faptul de a diversifica. – V. diversifica. Vezi definitia »
CONTOPÍRE, contopiri, s. f. Acțiunea de a (se) contopi și rezultatul ei; fuziune. – V. contopi. Vezi definitia »
AUZÍRE, s. f. (Rar) Faptul de a auzi. Vezi definitia »
HAUTE COUTURE [OT CUTÜR] s. f. croitorie de lux. (< fr. haute-couture) Vezi definitia »
SCLIPUÍRE, sclipuiri, s. f. (Reg.) Faptul de a sclipui. – V. sclipui. Vezi definitia »