Definita cuvantului vrajă
VRÁJĂ, vrăji, s. f. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec. 2. Atmosferă de încântare, de farmec, de atracție. ◊ Loc. adj. (Rar) În vrajă = care este vrăjit, care încântă. – Din sl. vraža.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vrajă
FÂNOÁSĂ, fânoase, s. f. (Înv.) Unealtă agricolă cu tracțiune animală, servind la întoarcerea fânului. – Fân + suf. -oasă (după fr. faneuse). Vezi definitia »
CHERATÓZĂ, cheratoze, s. f. 1. Produs al hidrolizei cheratinelor folosit în tăbăcărie. 2. (Med.) Dezvoltare accentuată a stratului cornos al epidermei. – Din fr. kératose. Vezi definitia »
MIGDALĂ, migdale, s.f. Fructul a două varietăți de migdal (Prunus amygdalus, var. dulcis și var. amara), asemănător cu o caisă verde, dar necomestibil; (prin restr., la pl.) sâmburii mari și lemnoși ai migdalelor, respectiv miezul acestora, utilizat ca aromatizant; a) migdale dulci = miezul varietății dulcis, de culoare alb-gălbuie, comestibil, utilizat pe scară largă în cofetărie, întreg, prăjit, caramelizat sau efilat, iar sub formă de pudră pentru realizarea de diverse paste (marțipan) și creme; b) migdale amare = miezul varietății amara, acoperit cu o pieliță groasă, maronie, foarte amară, cu bogat conținut de amigdalină, toxică în cantitate mare – fiind de aceea interzis în consum, dar utilizat pentru fabricarea de esență, extract, ulei și lichior de migdale. Vezi definitia »
iederíță, iederíțe, s.f. (reg., înv.) șerpoaică, iúdiță (iediță). Vezi definitia »
DECOZÍNĂ, decozine, s. f. Alcaloid extras din planta nemțișor, care ajută la scăderea tensiunii arteriale și la rărirea ritmului cardiac. – Din fr. décozine. Vezi definitia »