Definita cuvantului matcă
MÁTCĂ, mătci, s. f. I. 1. Albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat2, făgaș, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obișnuită a lucrurilor, a-și relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matcă = a readuce (pe cineva) la calea cea bună. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgătoare. 2. Fig. Origine, obârșie, început, izvor; spec. loc de naștere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a năvodului în care se strâng peștii când năvodul este tras din apă; matiță. II. 1. Albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă; regină, mamă. ◊ Expr. Ca un roi fără matcă = dezorientat, zăpăcit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel puțin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi2. III. Parte din foile unui chitanțier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părțile (sau foile) detașabile; cotor. – Din bg., scr. matka.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu matcă
CONSTÁNȚĂ s.f. Însușirea de a fi constant; statornicie; perseverență. [Cf. fr. constance, lat. constantia]. Vezi definitia »
ELECTROACUPUNCTÚRĂ s. f. Metodă de acupunctură în care acul primește impulsuri electrice; electropunctură. [Pr.: -tro-a-] – Electro- + acupunctură. Vezi definitia »
ROTOHELIOGRAVÚRĂ, rotoheliogravuri, s. f. Rotoheliografie. [Pr.: -Ii-o-] – Din fr. rotohéliogravure. Vezi definitia »
tretínă s.f. (înv.) 1. chirie anuală a unui vad de moară. 2. amendă. 3. treime, a treia parte. Vezi definitia »
órdă, órde, s.f. (reg., înv.) hoardă. Vezi definitia »