Definita cuvantului matcă
MÁTCĂ, mătci, s. f. I. 1. Albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat2, făgaș, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obișnuită a lucrurilor, a-și relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matcă = a readuce (pe cineva) la calea cea bună. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgătoare. 2. Fig. Origine, obârșie, început, izvor; spec. loc de naștere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a năvodului în care se strâng peștii când năvodul este tras din apă; matiță. II. 1. Albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă; regină, mamă. ◊ Expr. Ca un roi fără matcă = dezorientat, zăpăcit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel puțin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi2. III. Parte din foile unui chitanțier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părțile (sau foile) detașabile; cotor. – Din bg., scr. matka.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu matcă
AFINÁTĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Din afină + suf. -ată (după vișinată). Vezi definitia »
SACULÍNĂ s.f. (Zool.) Specie de crustaceu parazit al crabilor, a cărui femelă are aspectul unui sac agățat de abdomenul animalului-gazdă. [< fr. sacculine]. Vezi definitia »
LINGĂREÁLĂ, lingăreli, s. f. Faptul de a (se) lingări; comportarea, atitudinea omului slugarnic și lingușitor. – Lingări + suf. -eală. Vezi definitia »
PASTÍLĂ s. f. 1. preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau bomboane rotunde. 2. piesă, disc mic, la unele mașini sau mecanisme. ◊ corp în formă de disc sau de cilindru, de mici dimensiuni, prin turnare sau presare. 3. mic tub metalic, cu o compoziție trasoare, care se înșurubează în fundul proiectilelor (perforante), pentru marcarea traiectoriei și pentru incendierea carburanților inamicului. 4. (inform.) substrat semiconductor pe care este fabricat un circuit integral; microcircuit. 5. refugiu (3) în mijlocul unei piețe, al unei intersecții largi etc. (< fr. pastille, germ. Pastille) Vezi definitia »
AUTOCENZÚRĂ s.f. Cenzură efectuată de un ziarist sau scriitor asupra propriului text. [< fr. autocensure]. Vezi definitia »