búte (búți), s. f. – 1. Butoi. – 2. Butucul roții. – 3. Tub, țeavă. – 4. Pană de pasăre. Var. butie. Mr. bute, megl. buti. Lat. bŭttem (Meyer, Alb. St., IV, 29; Pușcariu 241; REW 1427; Candrea-Dens., 202, DAR); cf. ngr. βοῦτα, alb. bute (Meyer 56), it. botte, prov., sp., port. bota, fr., cat. bote. Nu se vede necesitatea ipotezei indo-europene sugerată de Lahovary 319. Der. butar, s. m. (dogar); butărie, s. f. (dogărie); butelnic, s. n. (burghiu); butoi, s. n.(vas de lemn din doage); butlan, s. n. (butoi); butloagă, s. f. (butoi). Din rom. provine mag. butoj(ka). Vezi definitia »

OPERAȚIONALITÁTE s.f. 1. Însușirea de a atinge un anumit scop. 2. Proprietatea de a interveni prompt în rezolvarea unei probleme. ♦ Caracterul a ceea ce este operațional. [Pron. -ți-o-. / cf. it. operazionalità]. Vezi definitia »

INDISPONIBILITÁTE, indisponibilități, s. f. Faptul de a fi indisponibil; situația unui lucru sau a unei ființe de care nu se poate dispune. – Din fr. indisponibilité. Vezi definitia »

PROSPERITÁTE s. f. stare prosperă; bunăstare, belșug. (< fr. prospérité, lat. prosperitas) Vezi definitia »

înainte adv. înainte de Revoluția din decembrie 1989. Vezi definitia »