Definita cuvantului materie
MATÉRIE, materii, s. f. 1. (În filozofia materialistă) Substanță concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mișcare ale acestei realități. 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte; obiect, corp, element considerat din punctul de vedere al compoziției sale. ◊ Materie primă = produs natural sau material semifabricat, destinat prelucrării sau transformării în alte obiecte. Materie cenușie = parte a sistemului nervos central situată la suprafața creierului și în interiorul măduvei, care dă naștere fluxului nervos; p. ext. creier; minte, inteligență. ♦ (Pop.) Țesătură, pânză, stofă. 3. Domeniu de cunoaștere, de cercetare etc.; problemă, chestiune. ◊ Loc. adv. În materie de... = privitor la..., în ceea ce privește... ◊ Expr. A intra în materie = a începe (după o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis. ♦ Conținut, cuprins; fond, esență ◊ Tablă de materii = listă atașată la începutul sau la sfârșitul unei lucrări, în care sunt înșirate capitolele cuprinse în lucrare, cu indicarea paginilor corespunzătoare. ♦ Date, informații care stau la baza unei lucrări. 4. Totalitatea cunoștințelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu (în învățământ). – Din lat., it. materia, rus. materiia, germ. Materie.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu materie
TRATÁȚIE, tratații, s. f. 1. Faptul de a servi oaspeților mâncare și băutură (fără un protocol deosebit); (concr.) mâncarea sau băutura servită. 2. (Înv.) Tratative. [Var.: (înv.) tractáție, tratațiúne s. f.] – Din it. trattazione. Vezi definitia »
SOTERIOLOGÍE s.f. Capitol al dogmaticii creștine care tratează despre mântuirea prin jertfe benevole. (cf. fr. sotériologie < gr. τό σωτήριον = mijloc de salvare (> salvare, eliberare), s.n. al lui σωτήριος = care salvează, care protejează < ό σωτήρ = salvator, eliberator + suf. -logie) [et. TLF] Vezi definitia »
SEISMOLOGÍE s.f. Ramură a geofizicii care studiază cutremurele de pământ. [Pron. se-is-, gen. -iei. / < fr. séismologie, cf. gr. seismos – cutremur, logos – studiu]. Vezi definitia »
victorie s. f., sg. meci de fotbal jucat de două echipe la o singură poartă. Vezi definitia »
SOMATOGENÍE s. f. apariție a unor caractere somatice sub influența condițiilor de mediu. (< engl. somatogeny) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z