zorobí (-bésc, -ít), vb. – (Maram.) A cîștiga, a dobîndi. Rut. zarobyty (Candrea). – Der. zoroboc, s. n. (cîștig; economie), din rut. zarobok. Vezi definitia »

a trage limbi expr. (obs.) 1. a practica cuniliția sau aniliția. 2. a linguși, a flata. Vezi definitia »

BI- Element prim de compunere savantă care are semnificația „de două ori”, „dublu”. [Var. bis- / cf. fr., it. bi- < lat. bis – de două ori]. Vezi definitia »

PLEBI- elem. „mulțime, vulg”. (< lat. plebs, -bis) Vezi definitia »

ORBÍ, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb², a-și pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii. ◊ Expr. (Nici cât sau măcar) să orbești un șoarece = foarte puțin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să-și piardă rațiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv. ♦ A înșela, a amăgi pe cineva, a minți. – Din orb². Vezi definitia »