MARÍNĂ s. f. 1. flotă navală a unui stat și personalul aferent. 2. știința și tehnica navigației pe mări. (< fr. marine, it. marina) Vezi definitia »

TELEMECÁNICĂ s. f. ramură a tehnicii cuprinzând principiile și metodele de comandă ale funcționării meca-nismelor de la distanță. (< fr. télémécanique) Vezi definitia »

bancrútă s. f., g.-d. art. bancrútei; pl. bancrúte Vezi definitia »

PENTIRÉMĂ s. f. (ant.) galeră, navă de război cu vâslași așezați în șiruri de câte cinci. (< fr. pentirème) Vezi definitia »

1.Substanță organică naturală care conține carbon, hidrogen și oxigen, reprezentând un constituent fundamental al materiei vii și având un rol important în metabolism; hidrat de carbon, carbohidrat. – Din fr. glucide. 2.Carbohidratii sunt lanturi de mici parti de zahar si reprezinta principala sursa de energie a organismului. Vezi definitia »