COMPOZÍȚIE s. f. 1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanță, un corp etc.; structură. ◊ compus; amestec. 2. operă artistică, muzicală. ◊ mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare. 3. studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ◊ mod în care a fost compusă o bucată muzicală. 4. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ◊ (fot.) aranjament artistic și rațional al unei imagini. ◊ gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune. 5. tip de interpretare a unui rol de către un actor. 6. compunere (4). 7. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi. 8. formă de tipar constituită din elementele ei componente. (< fr. composition, lat. compostio) Vezi definitia »

RESIGNÁȚIE s. f. resignare. (< fr. résignation, lat. resignatio) Vezi definitia »

GLOTOLOGÍE s. f. lingvistică. (< it. glottologia) Vezi definitia »

AGAMOSPÉCIE s. f. specie care se reproduce asexuat. (< fr. agamospecies) Vezi definitia »

INHUMÁȚIE, inhumații, s. f. (Rar) Înhumare. – Din fr. inhumation. Vezi definitia »