Definita cuvantului clanță
CLÁNȚĂ, clanțe, s. f. 1. Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții, care prin apăsare, face să funcționeze mecanismul de închidere și de deschidere al acestora; clampă. 2. Fig. (Peior. și fam.) Gură. ◊ Expr. A(-i) da cu clanța = a vorbi mult, întruna (și despre lucruri mărunte). Rău (sau bun) de clanță, se spune despre un om care vorbește mult (și inutil) sau despre un om certăreț. A se lua (cu cineva) la clanță = a se certa (cu cineva). Ține-ți clanța! sau tacă-ți clanța! = nu mai vorbi! taci!; – Cf. clanț.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clanță
baiadéră (baiadére), s. f. – Dansatoare indiană. Fr. bayadère. Este dublet al lui baidir, s. n. (var. bai(a)der, baederă) „basma, fular”; această ultimă semnificație se explică prin moda romantică a vălurilor lungi transparente, imitîndu-le pe cele folosite de baiadere (Philippide, Arhiva, XX, 480; Bogrea, Dacor., I, 292; Iordan, BF, II, 164, și VI, 150). Candrea îl explică prin germ. Beider[wand]. Vezi definitia »
ANTÍCVĂ s.f. (Poligr.) Familie de litere drepte, opuse celor cursive. [Cf. germ. Antiqua, lat. antiqua]. Vezi definitia »
ZIDĂRÍȚĂ, zidărițe, s. f. Zidăreasă. – Zidar + suf. -iță. Vezi definitia »
POVÍDLĂ, povidle, s. f. (Reg.) Magiun. – Din ucr. povydlo, pol. powidla. Vezi definitia »
LUSTRUIÁLĂ, lustruieli, s. f. 1. Lustruire; p. ext. lustru1. 2. Fig. Aparență de cultură, de civilizație; spoială. – Lustrui + suf. -eală. Vezi definitia »