statáriu, statárie, adj. (înv.; despre principii de drept sau despre instanțe) 1. care a fost elaborat sau instituit spre a judeca și a executa sentințe fără drept de apel și cu forța armatei; cu caracter marțial. 2. (s.n.) lege care reglementează judecarea și executarea acestor sentințe. Vezi definitia »

INTERVÍU, interviuri, s. n. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalității în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor la radio și televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, apărut în presă sau difuzat prin radio și televiziune. – Din engl., fr. interview. Vezi definitia »

DISPRÓSIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. dysprosium) Vezi definitia »

calíciu (calícii), s. n. – 1. Învelișul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. Fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri. Vezi definitia »

INTERFLÚVIU, interfluvii, s. n. Porțiune de teren cuprinsă între două văi vecine, care, după unitatea de relief pe care se dezvoltă, se numesc pod, câmp, culme, creastă etc. – Din fr. interfluve (după fluviu). Vezi definitia »